Lectură de la… 9 la… 99 de ani – Partea I

Lectură de la… 9 la… 99 de ani – Partea I

Autor: Dr.Natașa-Delia Maier

Pledoarie pentru a citi. De ce? Pentru că în societatea 3.0, în care o bună parte dintre noi (și mă refer la cei tineri și foarte tineri) ar primi eticheta de „nativ digital”, iar o altă bună parte pe cea de „migrant digital” (în sensul de familiarizat și utilizator cotidian de calculator, smartphone, tabletă etc. și conectat la internet – eu însămi aparțin acestei categorii), lectura poate oferi atât „un pas înainte”, cât și acel „pas înapoi” prin care ne asigurăm un răgaz interior.

Un pas înainte, întotdeauna, dacă avem în vedere cât de repede și de ușor se răspândește informația. Un pas înapoi, atunci când, asaltați de prea multă informație avem nevoie să ne găsim un tempo sufletesc (ca să nu ne pierdem, e necesar să „ne pierdem” totuși printre cărți).

Lectura formează abilități de viață pentru cei mici și punți de regăsire pentru cei mari. Oferă bucurie fără vârstă. Cărțile sunt un cadou minunat. Neil Gaiman spunea că aceasta este pentru că “… AU LUMI ÎNTREGI ÎN INTERIORUL LOR. ŞI ESTE MULT MAI IEFTIN SĂ CUMPERI CUIVA O CARTE DECÂT SĂ ÎI CUMPERI ÎNTREAGA LUME.” V-aș invita să explorăm lumile posibile, pornind de la propriul suflet, de la propria minte, de la bucuria atât de intimă de a te pierde pentru a te regăsi în paginile unei cărți cu câteva lecturi-provocare, de la mic la mare:

– pentru cei mici, „nici chiar mici de tot, dar nici mari, ca de însurătoare”, cum ar fi spus Arghezi aș recomanda Micul Prinț (Antoine de Saint-Éxupéry), carte despre care cred că ar trebui citită de orice tânăr, înainte de vârsta de 18 ani. Nu știu dacă am putea să ne luăm mai frumos adio de la copilărie, pentru a o reîntâlni, o clipă mai apoi, pitită într-un colț de suflet (cel mai adânc, cel mai frumos, din care să ne hrănim fiecare gând bun, fiecare faptă cuviincioasă și fiecare moment de… dor de nevinovăție).

– pentru cei aflați la vârsta întrebărilor (mai nou, specialiștii vorbesc despre „emerging adulthood”), Abatorul cinci (Kurt Vonnegut). Pentru că avem nevoie să nu uităm. Chiar dacă omenirea merge, de o jumătate de secol, mai departe fără acele răni îngrozitoare ale războiului mondial. Pentru că trebuie să ne amintim că efortul creator dă naștere frumuseții, iar cel distructiv – tristeții și regretelor. Pentru că lecția cea mai importantă în viață este să apreciem umanitatea.

– iar dacă veni vorba de lecții, le-aș sugera, acelora dintre noi născuți în celălalt secol, ultima scriere a lui Italo Calvino, Lecții americane. Șase propuneri pentru următorul mileniu. Invitat, în nobila descendență a lui Ch.E.Norton, T.S. Eliot, Igor Stravinski și Jorge Luis Borges, să conferențieze la Harvard University, în cadrul prestigioaselor „Poetry lectures”, Italo Calvino pregătește, între vara lui 1984 și surprinzătoarea trecere în neființă din 1985, cinci din cele șase prelegeri/lecții despre temele, preocupările, direcțiile fundamentale ce se întrevăd deja pentru secolul XXI: Lejeritatea, Rapiditatea, Exactitatea, Vizibilitatea și Multiplicitatea (ultima, „Consistency” – Coerența, destinul a făcut să rămână pururea nescrisă. Cine știe, poate tocmai aceasta lipsește cel mai dureros începutului nostru de secol…).