Seria interviurilor #profesoriiIOANID continuă!
Ștefania Toma are o iubire nemărginită pentru copii, pe care aceștia o simt negreșit. Activitățile sale ludice și educative, ancorate în blândețe, îi fac pe copii să analizeze și să înțeleagă lumea fără nicio dificultate. Când nu este înconjurată de copii, Ștefaniei îi place să practice sport și să se reconecteze cu natura. De asemenea, este o persoană cu o credință de neclintit și are o energie bună inepuizabilă.Vă invităm să descoperiți cine este Ștefania și de ce copiii o iubesc atât de mult.
Hai să facem cunoștință! Spune-ne câteva cuvinte despre tine, atât pe plan personal, cât și profesional.
Numele meu este Ștefania Toma, pe scurt, întotdeauna Ștefi. Iubesc copiii, mai ales cei aflați în prima parte a copilăriei. Mă impresionează acea privire a lor care îmi dă sentimentul că deschide o veșnicie. Caut bunătatea în ochii lor. Ascult entuziasmul din vocea lor. Observ nevoia lor de iubire.
Care sunt pasiunile tale, ce-ți place să faci când nu ești la școală?
Sunt o fire foarte activă și, atunci când nu sunt la gădiniță, îmi place să fac sport, mai ales cycling si pilates. Petrec timp în natură, fiind pasionată de munte, merg în drumeții să-mi “pierd” mintea și să îmi regăsesc sufletul. Ador apusul și căldura verii, îmi place să călătoresc și să citesc.
De ce ai ales să lucrezi în educație?
Când eram mică, în jocurile cu copiii, îmi plăcea să fiu în rolul de învățătoare. Dintotdeauna am simțit firescul cu care copiii se apropie de mine, iar dragostea lor m-a îndreptat, în mod natural, către această misiune.
Care au fost dorințele profesionale pe care le-ai avut la început de drum?
Am început să lucrez imediat după ce am terminat liceul pedagogic cu credința că educația este calea sigură și nobilă spre o lume mai bună. Sunt încântată că pot să contribui la formarea unor noi generații, să le ofer încredere și curaj, dar și să le susțin în descoperirea și cultivarea propriilor calități.
Care a fost lecția pe care ai învățat-o de la cei mici ?
Copiii vin cu multe lecții, de la bucuria lucrurilor simple, la iubirea nelimitată și dezinteresată. În ochii copiilor sunt ascunse toate tainele și minunile acestei lumi; ceea ce noi privim ca pe un lucru banal, ei privesc ca pe un fapt minunat. Alături de ei, deseori, redescopăr multe din frumusețile acestei lumi. Lecția iubirii îmi este predată de copii în fiecare moment. Noi, adulții, încercăm să cuprindem iubirea în definiții monumentale, în declarații eroice, în narațiuni tulburătoare sau în versificări nostalgice, pe când copiii m-au îndemnat să renunț la epuizantele explicații sau conceptualizări, și doar să o simt, să o trăiesc fără a o îngrădi în noțiuni rigide. Iubirea schimbă greșeala în iertare, tristețea în zâmbet, neajutoarea în speranță, singurătatea în prietenie.
Cum ai defini relația ta cu elevii?
Aș alege un cuvânt din vocabularul contemporan, conectare. Îmbrățișările, zâmbetul și relația construită în sala de clasă sunt miraculoasele ingrediente care duc la această puternică legătură, esențială pentru viitoarele cunoștințe academice. Nevoile copiilor sunt, pentru mine, prioritare. Din acest motiv îmi propun, zilnic, să ascult care sunt cerințele lor. Sunt copii care au mai multă nevoie de afecțiune, alții vor să știe că ne gândim la ei, iar alții, pur și simplu, au nevoie să petreacă timp cu noi.
Care sunt trăsăturile pe care toți profesorii trebuie să le aibă?
Un pedagog formează oameni, din acest motiv are datoria fundamentală de a-și rafina permanent trăsăturile. Este un model și poartă această responsabilitate. Cred că profesorii nu trebuie să se ascundă în turnul atotcunoașterii. Un pedagog bun se lasă zilnic învățat. Chiar și sistemul preșcolar este un laborator complex de cunoaștere. Aș mai scoate în relief câteva atribute fără de care îmi este greu să concep misiunea de educator, empatia, răbdarea, entuziasmul, dorința de cunoaștere și, mai ales, iubirea pentru ceea ce face.
Dacă n-ai fi profesor, ce altceva ți-ar plăcea să faci?
Sigur aș lucra tot cu copilașii; nu mă văd departe de ei. Poate că aș alege să fiu antrenor sau psiholog școlar. Însă, tot lângă cele mai pure suflete aș rămâne.
Dacă ai avea super-puteri, pe care ți-ai alege-o pentru a ajuta sistemul de educație din România?
M-aș bucura ca toți cei care lucrează în sistemul educațional să poată surprinde, chiar pentru o clipă, cât este de mare dorința de cunoaștere din ochii fiecărui copil. Ei au venit în această lume pentru a o înțelege, a-i pătrunde sensul și a o schimba în bine. Aș începe cu educația, nu de la ce ne imaginăm noi adulții că au nevoie copiii, ci de la idealurile oneste și loiale ale celor care fac primii pași în societate.
Care sunt micile bucurii ale zilei de la grădiniță ?
Te iubesc. Zâmbete. Îmbrățisări. Lucruri simple și pure.
Ștefania face parte din echipa IOANID de 13 ani și suntem recunoscători să o avem alături. Împreună cu ea, cu profesorii și copiii formăm o familie unită, care are la bază iubire atât pentru cei din jur, cât și pentru cunoaștere!