Când jocul de cuvinte devine durere: efectele poreclelor asupra copiilor
Când jocul de cuvinte devine durere: efectele poreclelor asupra copiilor

Când jocul de cuvinte devine durere: efectele poreclelor asupra copiilor

Poreclele, în ciuda naturii aparent ludice și prietenești, pot deveni un teren fertil pentru suferință și durere emoțională, mai ales în rândul copiilor. Astăzi, ne propunem să explorăm latura întunecată a acestor pseudonime, să analizăm cum poreclele urâte pot afecta psihicul copiilor și să găsim modalități de a gestiona această problemă sensibilă.

 

Poreclele au existat dintotdeauna în rândul copiilor, unele fiind inofensive și altele purtând cu ele o doză de răutate sau dispreț. Cu toate că ne dorim să creștem copii fericiți și sănătoși, nu întotdeauna suntem conștienți de impactul pe termen lung pe care cuvintele le pot avea asupra micuților noștri. Este momentul să aruncăm o privire mai atentă la felul în care poreclele, în special cele mai puțin plăcute, pot modela percepția de sine și pot produce suferință nevăzută.

 

Ce legătură are o glumă cu un coleg  și  o suferință? Cum ajutăm un copil să facă alegerile înțelepte, să înțeleagă comportamentul asertiv, limitele și comunicarea sănătoasă?

Acestea sunt întrebări pe care mulți dintre noi ni le punem. Fie că suntem profesori, părinți, psihologi sau psihoterapeuți, ne dorim să știm răspunsurile. Comportamentul asertiv, limitele și comunicarea sănătoasă sunt câteva din abilitățile pe care un copil are nevoie să le învețe. Cum poate face asta? Ne folosim de tot ce avem în jur.

 

Copiii învață mai bine când sunt implicați direct, când se creează un cadru, când putem să improvizăm cu ajutorul artei, dramei ceea ce vrem să transmitem. Așa îi punem în situația să aleagă singuri ce și-ar dori să facă și să nu pară că le este impus un comportament pe care nu și-l  doresc. Cum să-mi ajut copilul acasă? Iată câteva sfaturi pe care vi le punem la dispoziție:

 

  1. Consolidați o atmosferă pozitivă și deschisă comunicării în cadrul familiei;
  2. Ascultați până la capăt ce are de spus un copil, respectați trăirile și puneți întrebări deschise pentru a înțelege contextul;
  3. Folosiți metaforele și chiar jocurile de rol în explicarea situațiilor care par abstracte pentru copil;
  4. Încurajați copilul să-și cunoască propria valoare și să cunoască strategiile prin care poate să își susțină punctul de vedere;
  5. Continuați discuția și acasă despre discriminare, etichete, asertivitate, limite personale.

 

În cele din urmă, încurajați dezvoltarea abilităților sociale ale copilului și promovați înțelegerea și empatia față de ceilalți. Astfel, putem contribui la crearea unui mediu pozitiv și la reducerea riscului de a se încălca spațiul personal. Fiecare copil are o poveste în spate pe care mulți nu o cunoaștem.

 

Nu putem inventa sentimente. Le putem descoperi și exprima, le putem apropia de inimă sau le putem respinge.” Nichita Stănescu

 

Florina Sîrbu, profesor pentru învățământ primar și preșcolar

Agnes Remalia Dragomir, psiholog, psihoterapeut