Ce legătură există între sănătatea mintală și vremurile pe care le trăim? Este sănătatea mintală importantă? Cum poate ajuta un părinte un copil? Acestea sunt întrebări pe care mulți dintre noi ni le punem, fie că suntem profesori, părinți, psihologi sau psihoterapeuți, toți ne dorim să știm răspunsurile.
De aceea, în rândurile următoare, veți găsi trei componente importante în relația cu copiii din perspectiva de părinte.
- Autonomia și responsabilizarea copilului
Autonomia este, poate, unul dintre cele mai importante concepte care vizează creșterea unui copil. Posibilitatea oferită acestuia de a se desprinde de părinte și a se dezvolta ca persoană de sine stătătoare, echilibrată și responsabilă, este un mare dar. Dar, cum putem încuraja autonomia?
În perioada copilăriei, cel mic are nevoie să fie introdus în „lume”, o lume pe care părintele o prezintă copilului sub umbrela protecției, aceasta din urmă fiind prezentă doar atunci când este nevoie. Ca mai apoi, adultul să introducă treptat, mici responsabilități în relația copilului cu sine, cu familia, cu cei din jur, cu viața din grădiniță și, apoi, din școală. Pentru că, autonomia nu înseamnă fluidizarea limitelor sau nestabilirea lor. ci conturează necesitatea unui „cadru” în care cel mic să se dezvolte; el are nevoie de securizare, de limite, dar și de încurajare pe partea de independență cu privire la acele lucruri specifice vârstei.
- Pregătirea copilului pentru viață
Viața înseamnă uneori și „nu”, frustrare sau eșec, înseamnă și „să aștepți” sau „să dai întâietate” altcuiva. În acest fel, limitele sunt parte integrantă din legătura dintre copil și familie, care reprezintă, la rândul său, fundamentul de încredere. De asemenea, viața poate oferi uneori și momente mai puțin plăcute precum durerile, fie că sunt de burtică, fie că sunt o entorsă la picior sau durerea pierderii jucăriei preferate. De aceea, dacă părintele nu se poziționează mereu în rolul de salvator, copilul înțelege ce reprezintă aceste momente neplăcute.
Lipsa pregătirii pentru viață, prin ocrotirea excesivă, poate aduce mai târziu în viața celui mic anxietate, depresie, fragilitate, iar fragilizarea poate creea dificultăți ce țin de sănătatea mintală. Astfel, copilul are nevoie să perceapă ce e bine și ce e rău și să dezvolte reziliență în perioada dezvoltării sale.
- Socializarea cu un spectru larg de persoane și întreruperea fuziunii părinte-copil (mamă-copil de cele mai multe ori)
Încurajarea socializării cu alte persoane, copii, adulți și desprinderea părintelui alături de furnizarea sau dăruirea încrederii către și în copil este ceea ce îl ajută pe acesta să se dezvolte armonios. Iar, o evoluție sănătoasă este în strânsă legătură cu sănătatea mintală. Cu toate acestea, vedem tendința părinților, mai des pe cea a mamei, de a trăi o relație fuzională cu copilul, aspect provenit din dorința de a se asigura (a se „liniști” pe sine) că este bine, astfel părintele crede că îl ajută, dar rezultatul este unul negativ.
Cele trei componente anterioare subliniază faptul că sănătatea mintală a celor mici este în relație de interdependență cu cea a părinților. Și, să nu uităm un aspect important, copiii au nevoie să vadă la noi cum ne acceptăm și ne iubim, cum avem un stil de viață armonios, responsabil și cum ne dezvoltăm, pentru ca ei, la rândul lor, să ne oglindească în viitor.
HAPPY WORLD MENTAL HEALTH DAY! Not just today, but everyday!
Agnes Remalia Dragomir, psiholog, psihoterapeut și consilier școlar Liceul Internațional IOANID