De cele mai multe ori, discutăm un subiect atunci când devine o „problemă” sau se petrece un eveniment extern. Vorbim cu copiii noștri despre „cum să-ți rezolvi conflictele” doar atunci când sunt loviți sau când lovesc pe cineva.
În ceea ce privește consumul de substanțe (tutun, alcool și alte droguri), lucrurile se întâmplă cam la fel. Vorbim despre țigări/alcool doar atunci cand constatăm că adolescentul/copilul nostru fumează (sau se arată interesat/când aflăm că cineva din anturajul lui fumează/consumă alcool), discutăm cu adolescentul/copilul nostru despre marijuana când îl suspectăm că a consumat etc.
De fapt, chiar dacă nu vorbim în mod direct despre droguri, comunicarea trebuie să înceapă din copilărie. Nevoia de înțelegere a copilului presupune nevoia de a fi ascultat, de a i se vorbi și de a vorbi părinților săi – pentru că în copilărie se pun bazele viitorului adult și ale obiceiurilor sănătoase (deprinderile de a mânca sănătos, de a face mișcare ș.a); acum învățăm să comunicăm, să acultăm și să fim ascultați.
Puterea exemplului este cea mai puternică forță în educația/disciplinarea unui copil, astfel că trebuie să acordăm o importanță deosebită comportamentelor pe care noi înșine, părinții, le adoptăm. Să ne imaginăm situația următoare: te doare capul foarte tare și iei repejor o pastilă, iar copilul te vede. Sau, într-o seară, puiul tău de cinci ani se plânge că-l doare capul. Îi iei temperatura și te liniștești pentru că temperatura e normală. Te gândești că e doar obosit, dar îi dai un analgezic, spunându-i: „ia siropelul ăsta, o să-ți treacă durerea de cap mai repede!” Ce învață copilul din ambele situații? Că poate să-și autoadministreze medicamente, fără a merge la medic și fără prescripție medicală. „Mă doare capul, iau repede o pastilă și-mi trece!”
Ce poți face tu în această situație? Ai putea să-i construiești o poveste, folosind animăluțele lui de pluș preferate, în care mama iepuraș (de exemplu) sună medicul, îi explică faptul că o doare capul, iar acesta îi prescrie un medicament. Chiar dacă am luat un medicament fără a suna medicul, îi putem explica puiului nostru că deja am vorbit cu el și ți-a recomandat pastila, sau, pur și simplu, prefă-te că-l suni și poartă o discuție imaginară cu acesta.
Studiile arată că persoanele care se obișnuiesc cu automedicația acceptă mai ușor să consume substanțe (pastile/capsule) care le sunt oferite pe stradă/cluburi/discoteci pentru că sunt mult mai familiarizate cu ele. Copiii care încep de timpuriu să experimenteze tutun, alcool sau droguri sunt, în general, copii care își rezolvă singuri problemele, iar părinții acestora nu sunt foarte implicați în viețile lor și nevoia de înțelegere nu este satisfăcută, astfel că acești copii nu cer ajutorul adulților/părinților. Recomand ca părinții să se implice în jocurile copiilor, în activitățile pe care ei le realizează în viața de zi cu zi, în alegerile pe care le fac și în deciziile pe care le iau. De exemplu, nu lăsați copilul să se uite singur la desene animate, ci, mai degrabă, fiți alături de el și implicați-vă: discutați despre tema desenului, despre personaje, despre modul în care se comportă personajele și trageti împreună concluziile.
De asemenea, învățați copiii cum să-și gestioneze conflictele, cum să reacționeze atunci când sunt loviți, când cineva râde de ei sau când li se vorbește urât; cum să reacționeze atunci când un alt copil le ia jucăria din mână sau nu vrea să se joace cu el, cum să-și facă prieteni.
Când copilul devine școlar, trebuie să fim conștienti că autoritatea părinților se diminuează, iar prietenii devin din ce în ce mai importanți și capătă mult mai multă putere. Acceptarea într-un grup și regulile acestuia devin mai prioritare în viața copilului nostru. Atenție, astfel, la prietenii copilului, la opiniile lor cu privire la consumul de tutun, alcool sau alte droguri! Când sunt mici, copiilor le este foarte greu să se proiecteze în viitor, să-și imagineze consecințele pe termen lung ale fumatului, alcoolului sau a consumului de droguri. Așa că atunci când discuți cu el despre acest subiect, consecințele pe termen lung par să nu aibă niciun efect. Pentru el contează mâine. Stabiliți reguli clare împreună cu copilul, astfel încât să știe ce e permis și ce nu.
La fel se întamplă atunci când copilul este deja adolescent. Rolul grupului de prieteni este deosebit de important, iar valorile acestuia sunt și valorile lui. Nu-i denigra prietenii, ci, mai degrabă, ajută-l să înțeleagă care sunt adevăratele principii și valori și care sunt deciziile importante pentru el. Pentru adolescenți, imaginea , modul în care arată este foarte important, astfel că puneți accentul pe consecințele care afectează imaginea lor, dar și activitățile care sunt importante pentru ei (sport, obținerea permisului auto etc).
Nu acuzați, ci încercați să vedeți ce anume a determinat adolescentul să consume o substanță și discutați deschis despre îngrijorările pe care le aveți.
Mirela Țigănaș
Psiholog clinician specialist/psihoterapeut
Consilier scolar Liceul International IOANID