Autor: Dr.Natașa-Delia Maier
Așteptasem cu înfrigurare săptămâni la rând un colet. De aceea, celor mai mici dintre cititorii independenți ai IOANID-ului (școala primară) nu le făcusem nicio recomandare de lectură. O fac acum, cu bucuria de a împărtăși cărți cu adevărat rare, în sensul propriu al cuvântului (sunt publicate de Editura Muzeelor Literare și, în consecință, de negăsit altundeva decât în shopurile muzeelor ieșene), cărțile proiectului de rescriere a basmelor lui Creangă.
De ce le-aș recomanda? Primo: rescrierile aparțin unor nume sonore ale culturii noastre literare contemporane (i.e. Matei Vișniec, Lavinia Braniște, Veronica Niculescu, Bogdan Alexandru Stănescu… unii mai cunoscuți celor mici, alții – celor mari).
Secundo: pentru mici bucurii de oameni mari, pentru micii noștri cititori șugubeți, ca provocare. Dacă poveștile originale sunt cunoscute, această versiune românească de „Poveste fără sfârșit”, „reloadul” sau „upgrade”-ul 2.0 îl aduce pe Creangă în contemporaneitate, permițând „dialoguri” necanonice cu poveștile lui, permițând bucuria de a-l contesta sau de a-l compara, dându-i deci un nou context de lectură, mai aproape de experiențele celor mici de azi (hohotele de râs sunt garantate și vin la pachet cu lectura! Fapt testat deja, la clasele a V-a, cu „Punguța cu doi bani 2.0”. Adulții vor zâmbi și ei, din alte motive, căci lectura se deschide și spre un palier de profunzime).
Terzo: De reținut cu drag alături de volumul lui Florin Bican – „Reciclopedia de povești cu rimă și fără tâlc”, „Și v-am spus poveste-așa: aventurile cailor năzdrăvani rememorate de ei înșiși” – și de găsit punți de dialog… cine știe în sufletele câtor copii zac astfel de rescrieri? (care, la rândul lor, sunt prilejuri de reflecție asupra valorilor pe care le împărtășim cu alte generații).