Recenzia săptămânii: Andilandi I: Călătoria lui Vlad pe Celălalt Tărâm, de Sânziana Popescu
Recenzia săptămânii: Andilandi I: Călătoria lui Vlad pe Celălalt Tărâm, de Sânziana Popescu

Recenzia săptămânii: Andilandi I: Călătoria lui Vlad pe Celălalt Tărâm, de Sânziana Popescu

Autor: Ariana, clasa a V-a

Memorabila pasăre măiastră… Cartea „Andilandi I: Călătoria lui Vlad pe Celălalt Tărâm”, de Sânziana Popescu mi-a plăcut pentru că a fost o aventură care mi-a dat toate emoțiile peste cap. Îmi place, pentru că, atunci când crezi că totul s-a terminat, de fapt descoperi că nu e așa și că mai urmează un capitol, și încă unul, și încă… până la sfîrșit.

În această carte este vorba despre Vlad, care este izgonit din București din cauza nașterii fraților săi. Așa ajunge într-un sat de poală de pădure din Ardeal, la bunici, unde nu exista electricitate și locul desenelor animate era luat de șezătoare, la care nea Vasile povestea copiilor despre făpturi minunate precum Iele, Zmei, Căpcâni, Sânziene și Uriași care se aflau pe Celălalt Tărâm.

Într-o seară, Vlad, venind de la șezătoare, s-a întâlnit cu Iona, singurul strigoi rămas. Băiatul l-a văzut pe strigoi ca ființă umană tocmai pentru că nu era încercat, adică nu credea în toate superstițiile din sat. Iona nu înțelegea de ce Vlad nu se teme, dar și-a dat seama că acesta trebuie să fie Cărăușul (anume omul are s-o ia de la Ursitoare pe Andilandi, Pasărea Măiastră).

Odată cu venirea pe lume a fraților săi, Vlad a ajuns la Ursitoare. Ele i-au spus că pasărea trebuie dusă la Sânziene și i-au oferit un Cal Năzdrăvan. Pe drum, Vlad întâlnește o falsă Sânziană, Blajini și Zmei (și chiar a fost declarat „zmeu”, numai pentru pasăre). După ce i-au închis pe Aram (căpetenia zmeilor) și pe Ruja (una dintre Doamne), Vlad a reușit să plece mai departe, dar numai ca să ajungă prizonierul Căpcânilor. A reușit să scape oferind Canei (regina căpcânilor) mărul în care erau închiși Aram și Ruja.

Pe drum spre Pădurea Fiarelor, unde îi așteptau toate Doamnele și Balaurul Nar, ei au fost luați de Uriași. Uriașii s-au născut tot din oameni, dar au crescut foarte mult. Ei se înțelegeau foarte bine, chiar au stat împreună în Ajun de Crăciun. Apoi, vizitatorii și-au văzut de drum.

În pădure, Cărăușul este testat de Sfânta Vineri dacă este bun la suflet, rugându-l, dacă poate, să o tragă cu sanie până în vârful dealului. L-a răsplătit pentru fapta bună cu un cufăr cu o comoară (băiatul, ca toți eroii, alege cel mai mic cufăr, în care era, de fapt, naiul fermecat!).

Doamnele, prefăcute în lupi, îi atacă: mai întâi calul, apoi și pe Vlad, care scoase naiul și începu să cânte. Toate animalele, inclusiv calul și pasărea măiastră, adormiră. Vlad, neputând să trezească bidiviul, luă pasărea și plecă mai departe.

Ajuns într-un luminiș, Nar coborî în fața lui Vlad, invitându-l în spinarea lui, pentru a merge la ceremonia de facere a unui Balaur. El i-a spus apoi lui Vlad să coboare în văgăuna unde se afla Școala Solomonarilor (care ar fi vrut să îl păstreze pe băiat, dar acesta a plecat, în cele din urmă).

Afară, îl așteptau Sânzienele. Acestea îl ajută să ajungă din nou în lumea obișnuită unde, când își povestește peripețiile, îi sunt luate drept năstrușnicii. Dar Vlad se bucură acum să își regăsească familia pe care era supărat, crezându-se abandonat la bunici.

Așadar, v-am convins să citiți cartea?