Simplul cuvânt „examen” parcă ne face să tresărim și să ne creeze o stare de tensiune psihică și fizică (pentru cei mai mulți dintre noi). Pentru copii și adolescenți, tensiunea se simte și mai acut. Negestionate eficient, aceste emoții (care pot să apară din clasele mici) pot duce la atacuri de panică, anxietate și depresie. Pașii sunt mici, trecerea fină și totul se poate petrece pe neașteptate. De aceea, atât profesorii, cât și părinții, deopotrivă, trebuie să acorde o atenție deosebită tuturor semnelor/semnalelor pe care le primesc din partea elevilor și să le trateze cu seriozitate.
„Stresul” este un răspuns al organismului care ne ajută să ne mobilizăm pentru realizarea anumitor sarcini. Ce ne facem când acesta este „prea mult”, ne copleșește și, în loc să ne ajute, mai degrabă ne pune piedici? Stresul din preajma testelor/examenelor are câteva „cauze” și trebuie să le luăm în calcul:
- perspectiva elevului asupra testului/examenului – Ce semnificație are el pentru elev? Ce înseamnă el pentru copil/adolescent? Este presiunea care vine din interior (gândurile legate de evaluare, examen și de rezultatele lui);
- perspectiva celuilalt asupra testului (fie el părinte sau profesor), și de aici presiunea care vine din exterior;
- organizarea deficitară a timpului și a învățării.
- De multe ori, discutând cu elevii care se simt „stresați” în preajma testelor sau a evaluării de orice fel, observ că, pentru ei, nota obținută este, de fapt, o validare a propriei „valori”, atât pentru el, cât și pentru ceilalți. „Dacă voi lua notă mică la teză, înseamnă că nu sunt suficient de bun/ă; nu sunt la fel de bun/ă ca X; că Y nu va mai vrea să fie prietenul meu; că nu voi mai fi prima și mă întreb ce vor crede colegii mei”. Copiii tind să se compare cu ceilalți și să emită judecăți de valoare în consecință. „Dacă iau nota X la Evaluarea Națională, nu voi mai intra la liceul dorit și viața mea se încheie aici/ nu voi mai avea nicio șansă/sunt un ratat.” Notele nu reprezintă decât o evaluare a ceea ce știe copilul/adolescentul la un moment dat, NU a ceea ce este el ca persoană și nici nu măsoară cât de valoros este un copil. Copiii „se măsoară” în note (între ei) și se valorizează prin intermediul lor. Le spun deseori că, a ne compara cu ceilalți este nedrept, pentru că este ca și cum am fi pe o autostradă, pe bicicletă și ne comparăm cu alții care merg cu mașina sau cu alt mijloc de locomoție.
Întrebările care ar putea ajuta sunt:
„Ce spune nota aceasta despre mine?”
„Ce pot face eu ca, data viitoare, să iau o notă mai bună?” (dacă acest lucru este important pentru mine)
„Dacă am luat o notă mai mică, înseamnă că sunt mai puțin valoros decât colegul meu sau că el nu mai vrea să fie prietenul meu? Care sunt dovezile în acest sens?”
Copiii sunt prea mici și în formare și își pun singuri pe umeri greutăți pe care nu le pot duce.
b)Pe lângă semnificațiile pe care și le dă copilul/adolescentul, se mai adaugă semnificația pe care o dau părinții și profesorii acelorași teste/examene. Nu de puține ori și fără intenții rele, părinții și profesorii aruncă, fără să vrea, mai multă greutate pe umerii copiilor.
- Compararea lui cu alți colegi este la fel de injustă („X a reușit să ia nota 10, tu nu!”);
- Întrebările părinților (atunci cînd își iau copiii de la școală) axate pe note („Ce note ai luat azi?”, „Ce ai făcut la test?”) sau pe repercusiunile acestor note („Dacă nu iei nota X la Evaluarea Națională, vei intra la un liceu slab și se va alege praful de tine!”) nu fac altceva decât să sporească presiunea examenului și stresul care-l însoțește. Este normal, ca părinte, să dorești ce e mai bun pentru copilul tău! Dar, mai degrabă, atitudinea caldă și de înțelegere a copilului/adolescentului, validarea acestuia ca persoană, indiferent de nota pe care o obține sunt cele care ajută. Întrebări ca „Ce se întâmplă cu adolescentul/copilul de a luat o notă mică?”, „Se întâmplă ceva în viața lui?”, „Ce aș putea face eu pentru a-l putea ajuta?”, „Îl îngrijorează ceva?” sunt cele care ar putea fi de ajutor.
c)O cauză frecventă a stresului dinaintea testelor/examenelor o reprezintă organizarea defectuoasă a timpului.
Recomandări:
- Realizați un calendar de lucru pe săptămâni/zile;
- Prioritizați sarcinile, în funcție de urgență, dar și de gradul de dificultate;
- Stabiliți clar timpul de care aveți nevoie pentru fiecare sarcină;
- Împărțiți timpul în 50 de minute de lucru și 10-15 minute pauză; în timpul pauzei, faceți ceva relaxant, dar evitați ecranele;
- Faceți un singur lucru o dată! Deși ni se pare ușor, creierul uman nu se poate concentra eficient pe mai multe lucruri în același timp;
- Creați-vă o rutină a programului zilnic (culcați-vă aproximativ la aceeași oră și treziți-vă aproximativ la aceeași oră dimineața);
- Creați-vă un loc special pentru învățat (fără alți distractori);
- Faceți zilnic mișcare!
În preajma examenelor importante, am observat că, atât părinții, cât și copiii/adolescenții tind să renunțe la activitățile care le făceau plăcere până atunci, pentru a se putea concentra pe învățat. Este bine că se acordă importanța cuvenită examenelor, însă a renunța la toate hobby-urile sau activitățile care ne făceau plăcere și ne relaxau este, uneori, neproductiv și generator de și mai mult stres. Crearea unei rutine care să îmbine activitățile de efort intelectual cu cele de relaxare este cheia reducerii stresului din preajma examenelor. S-ar putea ca o oră de plimbare cu bicicleta, un film sau o înghețată cu prietenii să fie mai de ajutor decât o oră de învățat (în care mintea este în altă parte). Importantă este CALITATEA, nu CANTITATEA!
Pentru că nu există eșec, există doar feedback, viața nu este un concurs de note și nici un maraton de examene. Viața este echilibru, progres, flexibilitate și adaptabilitate.
Mirela Tigănaș
Psiholog clinician specialist/Psihoterapeut
Consilier educațional Liceul Internațional IOANID