Hai să facem cunoștință! Spune-ne câteva cuvinte despre tine, atât pe plan personal, cât și profesional.
Sunt Georgiana, teacher de geografie. Prefer să ascult decât să vorbesc despre mine. Pot spune că sunt deschisă către nou și în același timp îmi place siguranța pe care mi-o dă un loc familiar. Îmi place să cred că am de învățat ceva în orice moment al vieții mele și nicio clipă nu este fără de folos. Toate, în final, conduc către persoana care sunt astăzi și persoana mai bună din viitor. Ah, și să nu uit cel mai importat: îmi place tare mult să mănânc tot felul de bunătăți!
Care sunt pasiunile tale, ce-ți place să faci când nu ești la școală?
Când mă gândesc la pasiunile mele, primul lucru care îmi vine în minte, este că nu am destul timp pentru toate. Poate am prea multe, dar printre cele mai apropiate sufletului meu sunt fotografia, cinematografia în linii mari – un film bun nu strică niciodată, mai strecor printre acestea mersul cu bicicleta, petrecut timpul cu cățelușii mei. Și să nu uit de călătorii! Aș îndrăzni să spun că este aproape imposibil ca din când în când să nu îți placă să evadezi către alte lumi și alte peisaje.
De ce ai ales să lucrezi în educație?
Respectul meu față de educație este cu mine de când mă știu. Am înțeles de mic copil că mi se deschide accesul către o multitudine de informații, atât teoretice, cât și practice și care în final te fac un om frumos. Pot spune că nu am ales să lucrez în educație sau, cel puțin, nu cu acest gând am pornit dezvoltarea carierei mele profesionale. Prefer să spun că educația m-a ales pe mine, și-a lăsat o amprentă atât de puternică asupra personalității mele întrucât nu am simțit că pot adapta și aplica calități precum corectitudinea, respectul, prietenia, la adevărata lor valoare, într-un alt loc decât în învățământ.
Care au fost dorințele profesionale pe care le-ai avut la început de drum?
Mi-am dorit și încă îmi doresc ca prezența mea în viața elevilor să îi facă să vadă că viața pe Pământ, cu toate bucuriile și greutățile ei, este în final cea mai frumoasă aventură, în cel mai frumos loc. Îmi doresc pentru ei să fie conștienți de realitatea vieții și să dezvolte personalități puternice și curajoase, astfel ca atunci când este nevoie să aibă puterea să fie schimbarea de care lumea are nevoie.
Povestește-ne despre o provocare pe care ai trait-o de-a lungul carierei și spune-ne cum ai reușit să o depășești.
Pentru mine cea mai mare provocare a fost să rămân în educație, deoarece la început de drum toate ușile păreau închise în fața debutanților. Cu părere de rău, pot spune că am experimentat neajunsurile sistemului românesc de învățământ, aici vorbind de partea de stat. Lipsa locurilor pentru profesori, alături de nevoia de suplinitori și schimbarea școlii de la an la an, m-au făcut să vreau să renunț la această carieră. Am avut o scurtă perioadă în care am m-am întors la pregătirea mea profesională de bază și am devenit inginer de mediu. Începutul a părut ca o gură de aer curat și lucrurile erau liniștite, cât să spun că mi-am găsit locul. A fost doar un miraj, deoarece încet, încet, am început să duc dorul clasei, copiilor și a tot ceea ce înseamnă școală. Aceste sentimente m-au făcut să caut ceea ce mi se potrivea și se simțea corect, astfel am ajuns la IOANID.
Cum ai defini relația ta cu elevii?
Relația mea cu elevii pornește mereu dintr-un punct neutru și îmi place să o dezvolt alături de ei, să meargă în direcția potrivită pentru ambele tabere, profesor – elevi. Rezultatul urmărit ar fi o relație echilibrată, din care toată lumea are de câștigat, să nu pierdem din vedere aspectele principale ale învățatului, dar nici să nu uităm că suntem oameni. Deci, să îi spunem o relație deschisă?
Cum te raportezi la părinți, care este relaţia ta cu aceștia? Ce așteptări ar trebui să aibă școala de la părinți și invers?
Părinții, pentru mine, reprezintă partenerii de încredere pe care mă pot baza mereu. Spun acest lucru având în vedere sinceritatea pe care o pun în dialogul cu aceștia și atingerea unui scop comun care pune în balanță toate aspectele copilului lor, pentru a înțelege cât mai bine ce ne dorim în final. Așteptările mele de la părinți sunt ca în primul rând să arate deschidere față de școală, să aibă încredere în colectivul de profesori și să nu uite că și ei au fost odată elevi. Pe de cealaltă parte, consider că este de dorit și așteptat ca părinții să aibă parte de o comunicare deschisă și o informare corectă, care să nu piardă din vedere principalul obiectiv – dezvoltarea armonioasă a propriului copil.
Care sunt trăsăturile pe care toți profesorii trebuie să le aibă?
Noi, oamenii, suntem niște ființe complexe, prezentăm o multitudine de trăsături, însă atunci când vrei să înveți un om mic să devină mare, trebuie să nu uiți de respect, empatie, sinceritate, prietenie și deschidere către nou.
Dacă n-ai fi profesor, ce altceva ți-ar plăcea să faci?
Dacă aș pleca de la ceva foarte frumos, m-aș întoarce cel puțin la frumos. Mi-ar plăcea să îmi dezvolt partea artistică, să creez lucruri, fie ele fotografii, picturi sau obiecte.
Dacă ai avea super-puteri, pe care ți-ai alege-o pentru a ajuta sistemul de educație din Romania?
Magia. Ca prin magie, ca Doctor Strange, ca Hermione, aș șterge amintirile sistemului de educație din România pentru a putea să construim unul nou, unde cele bune să rămână, cele rele să dispară, iar aici lista este mai lungă decât ne-am dori cu toții.
De ce ai ales IOANID?
IOANID a reprezentat pentru mine reîntoarcerea la cariera care mă reprezintă, aici am găsit sprijinul de care am avut nevoie pentru a putea fi eu. Am fost acceptată într-o echipă pe care nu mă gândeam că o pot găsi la noi, o echipă de profesioniști, de la care învăț în fiecare zi ceva nou, o școală pe ale cărui holuri merg în fiecare zi cu drag și nu mă opresc niciodată din a admira frumusețea ei.
