Ma numesc Laura, am 35 de ani, un copil de 4 ani jumate si urasc cartile de parenting :). Ciudat inceput pentru o recenzie a unei carti care fix despre asta ne vorbeste: cresterea copiilor si, in special, cea a baietilor.
Tocmai de aceea trebuie sa ma credeti ca sunt cat se poate de sincera cand va spun ca merita sa lecturati ” Mame pentru baietii nostri”.
Este o carte deloc subtire, are in jur de 450 de pagini, insa pe care nu le simti. Cu fiecare pagina citita, afli raspunsul la anumite intrebari pe care poate le aveai referitoare la anumite actiuni ale baiatului tau.
Autoarea, Maggie Dent, este considerata ”regina bunului simt”. Provine din Australia si a devenit rapid una dintre cele mai indragite autoare de carti de parenting. La baza este profesor, a fost pe rand consilier, a lucrat la o casa funerara (intocmea discursul de ramas bun) si in centre ce se ocupau cu preventia sinuciderilor. Este o promotoare pentru o crestere a copiilor bazata pe iubire si nu pe forta si autoritate. Are la activ 9 carti, un blog extrem de interesant, precum si multe alte articole si podcasturi.
Marturisesc ca am dat peste aceasta carte total intamplator. Cand am luat-o de pe raft, sincer credeam ca o voi arunca dupa 20 de pagini. Insa s-a intamplat exact contrariul. Felul in care este scrisa si structurata m-a ajutat sa o citesc in cateva zile. Mi-a deschis ochii in privinta unor greseli pe care le faceam deseori cu Thomas, baietelul meu. Nu vreau sa va stric placerea de a citi cartea, insa pe scurt vreau sa detaliez ce mi-a placut mie in special.
Autoarea imparte baietii in 2 categorii: mielusei si cocosi. Cred ca va dati seama de la ce a pornit aceasta idee, nu? Exact, cocosii sunt cei care sunt mai vocali, care nu asteapta pe nimeni, care cer mereu atentie si vor sa fie renumerati pentru efortul pe care il depun. Mieluseii, da, ati ghicit, sunt baietii care au nevoie sa o stie pe mama acolo langa ei, care nu sunt atat de vocali, daaaaaaaar reusesc de multe ori sa faca lucrurile mai bine si chiar mai repede decat cocosii. L-am recunoscut pe baiatul meu in descrierea ei si am identificat ce greseam, faceam lucruri in locul lui si astfel ii ”furam” din experienta. So, I gave myself a pat on the back cand am citit ca mieluseii trebuie incurajati sa participe la activitati noi si scosi din zona de confort. In aceste momente, ei devin extrem de vocali si le place interactiunea cu alti copii. Exact asta faceam eu cu Thomas, il incurajam sa participe la diverse activitati pentru a iesi din cochilie.
Maggie ne mai vorbeste despre cat de important este timpul petrecut in aer liber, cand isi consuma energia si cat de putin timp au copiii nostri acum in aceasta era digitalizata. De asemenea, se subliniaza importanta mamei in viata fiului ei si cum trebuie mereu sa gaseasca o modalitate de a vorbi cu el, de a-l ajuta sa-si verse furia, de a-i da cele mai bune sfaturi atunci cand le solicita.
Vorbeste de o relatie bazata pe iubire si disciplina. Atentie, nu autoritate! Copiii din ziua de azi sunt altfel decat am fost noi, au nevoie sa inteleaga de ce trebuie sa faca anumite lucruri, nu pot fi fortati. Dar pot fi indrumati cu usurinta.
Ne vorbeste despre cuvantul ”NU” si despre cat de des aud ei acest cuvant inca din gradinita: nu ai voie, nu acum, nu deschide, nu rupe etc. Baietii, spre deosebire de fete, care, stim cu totii, domina lumea :), nu au aceasta capacitate de a fi atenti si ei reactioneaza mult mai bine vizual. Adica in loc sa-ti consumi energia repetandu-i la infinit faptul ca daca se mai joaca mult cu mingea de baschet in casa va sfarsi prin a sparge fereastra, incearca sa iei mingea si sa-l provoci la un meci de baschet in fata casei. Acesta a fost doar un exemplu, poate fi adaptat in functie de varsta si situatie.
In cele aproape 500 de pagini, autoarea reuseste sa nu te piarda, sa-ti exemplifice diverse situatii, reuseste sa te transpuna pe tine in acestea. Si tu ai curiozitatea de a merge mai departe. Oare cum a facut? Dar oare ce a spus baiatul meu?
Eu zic ca merita citita!
Nu am realizat o analiza pe text, mi-am dorit sa fiu cat mai concisa. Sper ca v-am starnit curiozitatea si imi doresc sincer sa cititi aceasta carte si, cine stie, poate putem forma un book club 🙂
Un articol de LAURA CRISTINA-COVACI