Povestea la vârsta preșcolară (și nu numai) reprezintă una dintre cele mai interesante și mai îndrăgite modalități de cunoaștere a lumii. Prin intermediul poveștilor copiii pătrund în lumi magice și iau parte la evenimente inedite, feerice sau reale din care au de învățat câte ceva.
De fapt, îndrăznim să spunem că poveștile sunt o punte între copii și un univers întreg care poate să fie cunoscut și explorat într-un mediu relaxat, chiar și înainte de culcare. Momentul de dinainte de culcare este unul de liniștire și totodată de conectare al copilului cu părintele său, iar prin intermediul poveștii acest moment poate deveni încărcat de emoție, cunoaștere, dar și fantastic.
Această activitate desfășurată înainte de somn poate deveni un obicei plăcut al vieții de familie și le oferă posibilitatea micilor eroi să viseze și să-și imagineze situații noi, dar și să cunoască Universul.
Există numeroase motive pentru care părinții trebuie să le citească copiilor și să-i expună la cât mai multe discursuri narative, printre care putem să enumerăm:
- Universul întreg se regăsește în povești: cu cât copilul este expus la mai multe povești, cu atât el învață diferite lecții de viață într-un mod cât mai natural, iar imaginația și creativitatea îi sunt stimulate;
- Prin intermediul poveștilor se dezvoltă vocabularul: pentru copii, discursul narativ poate fi asemănat cu o punte între mijloacele de realizare a unei activități de dezvoltare a vocabularului și de educare a limbajului;
- Lectura poveștilor creează o conexiune între părinte și copil: această activitatea relaxantă și plăcută devenită o rutină creează o legătură puternică între părinte și copil, în care cel din urmă învață să-și exprime trăirile.
- Dezvoltarea gândirii: înțelegerea unui discurs narativ ajută copilul în procesele cognitive; legătura dintre vocabular și înțelegerea unui discurs narativ este aceea prin intermediul căreia se demonstrează că dimensiunea vocabularului reflectă capacitatea copilului de a înțelege mult mai rapid și a acumula cunoștințe despre lume.
- Relația părinte-copil: beneficiile poveștii de seară nu se reduc doar la aspecte cognitive și de comportament. Cititul sau ascultatul poveștilor alături de părinți este un moment de apropiere fizică și emoțională, o bună ocazie pentru copil de a lăsa temerile sau îngrijorările deoparte și de a se simți în siguranță alături de părinte.
Așadar, poveștile de adormit copiii contribuie la dezvoltarea și formarea caracterului și personalității copiilor, trezesc interesul pentru ascultarea textului, dar și pentru actul cititului mai târziu. De asemenea, dezvoltă creativitatea, imaginația și vocabularul, iar cei mici înțeleg și învață anumite principii morale care îi va face mai puternici și îi va ajuta să înfrunte diferite situații din viață. Și nu în ultimul rând, povestea de seară contribuie astfel la formarea unei relații sigure de atașament între părinte și copil, esențială pentru dezvoltarea emoțională a copilului pe termen lung.
Pentru ca acest moment să fie cât mai plăcut și totodată cât mai benefic pentru dezvoltarea copiilor, venim cu câteva idei concrete de astfel de povești, pe care le considerăm potrivite pentru momentul de dinainte de somn și nu numai: „Bicicleta fermecată” de Mihaela Coșescu, „Fetița care colorează visele” de Klaus Baumgart, „Copacul cel strâmb” de Chris Colfer, „Băiatul care a stins Soarele” de Paul Brown, „Povestea unui polonic” de Mihaela Coșescu, „Calul năzdrăvan” de Mihaela Coșescu ș.a.
__________________________________________
Ruth Șaramet
profesor învățământ preșcolar la Grădinița IOANID