#PărereaSpecialistului: 5 sfaturi pentru a-ți ajuta copilul să fie mai asertiv și proactiv
#PărereaSpecialistului: 5 sfaturi pentru a-ți ajuta copilul să fie mai asertiv și proactiv

#PărereaSpecialistului: 5 sfaturi pentru a-ți ajuta copilul să fie mai asertiv și proactiv

Autori: Bella Dragomir, Agnes Dragomir – consiliere ale Liceului International IOANID

Te-ai întrebat până acum ce poți face pentru a-ți ajuta copilul să fie mai asertiv și proactiv?

Copiii pot fi uneori asertivi sau le poate lipsi asertivitatea și să se lase ușor manipulați și controlați, doar pentru a obține acceptul unui grup. Fiecare poate fi într-o „tabără” sau alta și e normal. Diferența o poate face timpul și perseverarea într-un anumit comportament nepotrivit. Lipsa acestor skill-uri poate crea dificultăți în colaborarea cu grupul sau comunitatea din care facem parte. Din rolul de părinți, ne putem implica în dezvoltarea acestor competențe pentru proprii copii.

5 lucruri pe care le poti face pentru a-ți ajuta copilul să fie mai asertiv și proactiv:

  1. Să încurajezi copilul să fie autonom. Autonomia începe să prindă contur în jurul vârstei de 3 ani, dar procesul continuă în toată perioada preșcolară și a școlarității mici. Responsabilizarea copilului îi transmite acestuia că este o persoană de sine stătătoare, diferită de părinții lui, dar și de ceilalți din grup. Autonomia ajută copilul să nu fie ușor de manipulat și controlat.
  2. Să dezvoltați o relație de încredere ”părinte-copil”, pentru a putea crea cadrul în care părintele discută cu copilul ce înseamnă prietenia adevărată sau cum poți ajunge în situații dificile când ai nevoie să faci o alegere. Subiectele de discuție pot gravita în jurul următoarelor teme: „Râde de mine sau râde cu mine”, ”Mă pune să fac ceva condiționând prietenia noastră”, ”Mă exclud singur din grup și apoi sunt supărat” etc.
  3. Să îi oferi suport în a cunoaște și conștientiza punctele forte pe care le are, dar și unde are nevoie să-și îmbunătățească acțiunile, comportamentele sau cunoștințele. Scopul este acceptarea diferențelor dintre copii și a faptului că ”este ok” să nu fim perfecți și să fie părți la care suntem mai buni, mai talentați și altele la care nu ne descurcăm atât de bine. Cunoașterea personală aduce un plus copilului și maturitatea emoțională necesară.
  4. Să ajuți copilul să conștientizeze că tot ceea ce face are consecințe și atunci când face o alegere e nevoie să se gândească și la viitor. Putem avea satisacție în momentul prezent, pentru ceea ce facem, dar trebuie să ne răspundem și la întrebarea: ”Ce impact va avea alegerea mea mâine sau poimâine?”. Răspunsul copilului la această întrebare îl poate ajuta să facă alegeri mai mature și cu mai multă responsabilitate.
  5. Să îi oferi atenția de care are nevoie, să îl încurajezi să își exprime emoțiile într-un cadru sănătos, să discuți despre comportamentul care vine în urma unei emoții, dar și să îi afli nevoile, în timpul petrecut în familie. Comunicarea în limbajul de iubire al copilului și timpul petrecut cu acesta trebuie să aiba loc zilnic. Copilul are nevoie să primească toată atenția acelui moment. În acest fel, el se “hrănește” sănătos, crește emoțional, acesta fiind și cadrul potrivit pentru a dezvolta alte competențe necesare colaborării cu comunitatea și grupul.

Prin dezvoltarea acestor abilități, îți ajuți copilul să poată conștientiza ce rol alege el să aibă în prevenirea bullying-ului.

ABA (Alianța Anti-Bullying din UK) definește fenomenul de bullying ca fiind “rănirea în mod repetat și intenționat a unei persoane sau a unui grup de către o altă persoană sau grup, unde relația implică un dezechilibru de putere. Se poate întâmpla față în față sau online”. Rănirea poate fi una fizică, dar și verbală sau emoțională și poate avea loc și în mod indirect.

Rolul nostru ca facilitatori ai educației, fie ca părinte sau tutore, fie ca educator, este să îi ajutăm pe copii să înțeleagă că pot avea diverse emoții, trăiri, sentimente, dar modul în care ne comportăm este o alegere pe care este nevoie să o conștientizăm și să ne-o asumăm. Nu emoțiile sunt problema, ci modul în care reacționăm când avem o emoție, fie că ne retragem și ne considerăm victime, fie că reacționăm și poate uneori îi rănim pe ceilalți. Emoțiile ar trebui să devină “aliații” noștri, iar odată ce învățăm să ne recunoaștem aliații și să îi înțelegem, ne putem folosi resursele eficient pentru a lua decizii mai bune. Copiii tăi ce aleg să facă pentru a opri fenomenul de bullying? Tu cum îi poți susține să facă alegerile potrivite?

Sursa foto