Drumetie prin Parcul Natural Piatra Craiului

Drumetie prin Parcul Natural Piatra Craiului

Autor: Andreea Oroz Munteanu, mama lui Filip – clasa a II-a si David – clasa a V-a la Liceul International IOANID

Sambata, 17 octombrie, am pornit in ceea ce avea sa fie una dintre cele mai frumoase si grele experiente montane din viata mea. Intr-o perioada complicata a existentei noastre, cu totii acum ne intoarcem atentia catre ,,acasa”, catre natura, mai mult ca niciodata. Nimic nu poate fi mai sanatos decat energia pe care ti-o da natura, si unde mai bine decat in inima ei, in munti. A fost o zi pe cat de istovitoare, pe atat de frumoasa.

Echipa IOANID, cu mic, cu mare, a pornit in drumetie in frunte cu Mandica Beleca, cel mai pasionat si iubitor de munte om pe care il cunosc… si cunosc multi. Au fost 20 de kilometri parcursi in sapte ore, cu urcusuri, coborasuri, catarat pe pietre, prin ploaie, mocirla, in niste peisaje absolut spectaculoase de toamna. A fost un traseu mediu pentru cunoscatori, dar greu pentru noi, cei care cochetam cu drumetiile din an in Paste.

Nu s-a urcat foarte mult, nu am gafait prea tare, dar a fost un drum lung si intens. Nu as fi rezistat sa duc la bun sfarsit aceasta drumetie daca nu eram un grup atat de entuziast, cu voie buna, inconjurati de atatia copii fericiti si competitivi. Sacul meu parca nu mai era nici asa de greu cand ii vedeam pe cei mici cu cata forta si vointa il carau pe al lor. Imi pare rau ca nu am apucat sa pozez fiecare floare de munte si nici sa imortalizez chiar fiecare peisaj, pentru a va putea impartasi toata bucuria noastra si sa va incurajez sa traiti si voi o astfel de experienta.

Nu stiu exact ce am simtit pana acum, dar de ieri cu siguranta iubesc muntele si abia astept sa ma intorc! Din pacate nu prea curand… momentan imi ling ranile si va dura ceva pana sa revin sa cuceresc iar muntii. De ieri categoric ii voi trata cu mai mult respect si promit sa ma pregatesc mai serios si sa nu mai sar din canapea direct in creasta lor. Ma dor muschii, dar pentru satisfactia si fericirea pe care le simt, merita tot sacrificiul! Multumim, IOANID, ca ne-ai facut sa ne depasim limitele, ca ne-ai dus intr-un loc unde putem sa respiram aer curat, fara masti la gura, ca ai dat sansa copiilor nostri sa cunoasca frumusetile tarii, cum mai bine, daca nu alaturi de colegi, profesori, parinti si prieteni!