Autor: Mihai, clasa a V-a
Romanul de aventură amestecă scene din copilărie, povești cu gâștele sălbatice, descrieri, reliefuri, călătorii. Mie mi-a plăcut pentru faptul că această carte a reușit să descrie relieful și clima Suediei ca pe o poveste.
Personajul meu preferat a fost Nils, deoarece îi place să călătorească, la fel cum îmi place și mie. Iar pe lângă toate acestea, mi-a plăcut foarte mult cum a povestit întâmplările pe care le-a trăit. Nu aș schimba nimic din această carte, atât de bine este scrisă!
A fost odată un băiețel pe nume Nils Holgersson. El a fost lăsat singur acasă pentru a citi versete din cartea numită „Comentariile lui Luther”. În schimb, acesta adormi și nu își văzu de treabă. Când se trezi, văzu o umbră ciudată pe sipetul mamei sale, o umbră arătând ca una de elf. Se uită mai bine și înțelese că era cu adevărat un elf! Așa că, neastâmpărat cum era, a făcut o glumă pe seama elfului și acesta, drept pedeapsă, îl transformă și pe Nils într-un fel de elf! Apoi, dispăru. Nils ieși în curte și ceru ajutor animalelor, dar acestea îl refuzară, deoarece și el se purtase foarte urât cu ele în trecut.
Întâmplător, chiar în momentul acela, pe cer trecu un stol de gâște sălbatice care îl îndemnară pe unul dintre gâscanii domestici să le urmeze în călătorie. Acesta acceptă și încercă să își ia zborul.
Când Nils auzi asta, uită că este foarte mic și încercă să îl oprească. Dar când se sui în cârca gâscanului, acesta aproape că nu-l simți și își luă zborul. Așa a plecat Nils Holgersson în călătoria sa prin Suedia.
Au zburat până seara. De-abia atunci se opriră să se odihnească și să decidă soarta celor doi nou-veniți. După multă chibzuință, liderul decise să îl trimită pe Nils acasă în ziua următoare. Apoi, s-au culcat.
A doua zi, ceva foarte rău s-a întâmplat. Un vulpoi (pe nume Smirre) a furat o gâscă. Așa că Nils (acum i se spunea Prichindel) a profitat de ocazie ca să câștige încrederea Akkăi (liderul) și s-a dus să o salveze. S-a bătut cu vulpoiul, i-a jucat fel de fel de feste, iar în cele din urmă a reușit să îl învingă!
După aceea, alături de gâște, Nils a trecut prin tot felul de peripeții care m-au condus prin întreaga Suedie, descriindu-mi și relieful acestei țări.
În cele din urmă, totuși, gâștele sălbatice l-au adus pe Nils înapoi acasă și, pentru că s-a schimbat enorm ca purtare, familia lor s-a reunit, gâscanul alb a rămas în ograda lui, iar Nils a revenit la statura de om, însă nu a mai putut comunica cu gâștele, așa că s-au despărțit cu poveștile lor în suflet.
O frază memorabilă a acestui roman, ca o concluzie: „Nils le urmări cu un dor nespus și mai că ar fi vrut să fie iarăși Prichindel, ca să poată călători peste mări și țări”.
