Autor: Alessia, clasa a X-a U
Într-un sătuc uitat de lume, cu locuitori harnici și mereu primitori, se afla un pui de vulpe tare năzdrăvan. Vulpița era așa șireată, încât sătenii o porecliseră Șirețica. Aceasta avea un aspect atrăgător, iar toată lumea o admira, mai ales când obișnuia să repete diferite roluri și scenete.
Blana îi semăna cu un apus de soare, însă vara i se decolora și devenea galbenă-cenușie. Coada lungă și stufoasă, cu vârful alb ca un bulgăre de zăpadă, îi atârna mai tot timpul pe jos, iar cei doi ochi mari și căprui captau atenția tuturor.
Șirețica adora încă de mică să meargă la teatru și visa dintotdeauna să devină actriță, însă mama ei nu îi dădea voie să plece din sat pentru a merge la școala de actorie, motivul fiind că meseria aceasta ar fi fost o pierdere de timp. Prietenele ei mergeau acolo de ceva vreme și devenea tristă când ele povesteau ce bine se distrează pe scenă.
Într-o dimineață răcoroasă de decembrie, Șirețica s-a trezit în mijlocul îmbietor de ciocolată caldă și turtă dulce. Mama ei i le pregătise înainte ca ea să plece la serviciu.
Era sâmbătă, dar vulpița nu avea planuri, așa că și-a savurat micul dejun în pat, în timp ce citea cartea ei preferată. Mai târziu s-a dus la geam și a început să privească, nostalgică, fulgii de zăpadă care se așterneau încet pe copaci.
Un gând nu-i dădea pace și își tot repeta în minte: Ce-ar fi să fac eu o plimbare până la școala de actorie? S-a tot gândit și răzgândit iar, în cele din urmă, a decis să riște, cu toate că mama ei s-ar fi înfuriat foarte tare. Dar mizând pe vorba „încercarea moarte n-are”, a ieșit pe ușă încrezătoare. Afara, simți cum aerul rece îi trecea prin blană, totul fiind acoperit sub o pătură albă de zăpadă.
La școală, prietenele ei au fost suprinse să o vadă. Șirețica le-a explicat pe scurt situația. La finalul vizitei, ele i-au propus să joace în piesa de teatru care avea loc chiar în seara Crăciunului. Vulpița a ezitat, însă toată lumea a încurajat-o să facă asta, așa că a acceptat. Seara, când a ajuns acasă, a început să își repete rolul pe ascuns și să-și pregătească ținuta.
În mult așteptata zi de Crăciun, puiul de vulpe nu-și putea stăpâni emoțiile. I-a sugerat mamei sale să meargă amândouă la teatru, ca să vizioneze sceneta, însă Șirețica îi pregătea o surpriză, care, spera ea, o va încânta.
Când au ajuns acolo, și-au ocupat locurile din primul rând, privind cum lumea se agita în jurul lor. Vulpița își anunță mama că se duce la baie, dar nu s-a mai întors. Când ultimul gong a sunat, scena a prins culoare. Au apărut câțiva elfi care dansau în jurul unui imens brad de Crăciun. Șirețica se afla printre ei. Mama sa nu și-a dat seama la început, dar pe parcurs a realizat ce se întâmpla. Fiica ei juca într-o piesă de teatru!
Nu îi venea să creadă cât de bine își interpreta rolul și ce relație frumoasă avea cu publicul.O încerca, în același timp, un sentiment de vinovăție.
După terminarea spectacolului, Șirețica a fost aplaudată, iar brațele i s-au umplut de flori. Se simțea mândră de ea și se vedea că face asta din pasiune. Așa cum spera, mama ei a fost impresionată până la lacrimi și i-a promis că, din acel moment, va lua parte la cursurile de actorie mult dorite. Astfel, Șirețica a devenit cea mai cunoscută vulpe, iar de atunci, mama ei o susține necondiționat.
Cum fiecare poveste are un final fericit, în acest fel se încheie și cea mai frumoasă piesă de teatru din viața Vulpiței, pentru că nu e niciodată prea devreme sau prea târziu să-ți urmezi visurile.
Sursa foto: Teleand