Autor: Alessia, clasa a IX-a, filologie
Destinația de azi: la pas, până la Ateneul Român.
Părăsesc, pentru scurt timp, sediul școlii și pornesc entuziasmată de ideea de a consemna datele traseului pe care îl am de parcurs până la un simbol al culturii noastre – Ateneul Român.
Plec de pe strada Constantin Budișteanu și merg la stânga, pe Strada Banului. La intersecția acestor două străzi se află Universitatea Națională de Arte, înființată ca urmare a demersurilor făcute de pictorii Theodor Aman și Gheorghe Tattarescu. Școala funcționează cu secțiile de pictură, sculptură, gravură, arhitectură, desen linear, estetică, istorie și perspectivă. Dintre absolvenții remarcabili ai facultății pot fi amintiți Constantin Brâncuși, Ștefan Luchian, George Oprescu etc.
Merg pe strada Banului până ajung iar în vâltoarea Capitalei, pe Calea Victoriei. Mașini, claxoane, oameni grăbiți sau visători mă reconectează cu orașul. Fiind una dintre cele mai importante artere ale Bucureștiului, tot bulevardul este „accesorizat” cu magazine de lux: Gucci, MaxMara, Hugo Boss, cafenele și buticuri cochete.
Traversez, iar pașii mă duc spre Ateneu. Clădirea construită în stil neoclasic și eclectic poate fi admirată în măreția ei din parc, stând pe băncile pe care azi se odihnesc trecătorii, absorbiți de farmecul peisajului. Fac câteva fotografii și îmi notez gândurile: „Ce mare este Ateneul! Câtă cultură este în această clădire! Câți oameni de seamă au pășit pe aceste trepte? etc.”. Ocolesc clădirea pe strada Benjamin Franklin, observ strada care îmi amintește de străzile din alte capitale europene și ajung pe strada Constantin Esarcu. Vitrina cu ecleruri mă obligă să mă opresc. La French Revolution este într-adevăr o „revoluție” a gustului, un deliciu.
Nu irosesc timpul rămas și mă îndrept împreună cu colegii și doamna dirigintă spre Palatul Regal, „gazda” Muzeului Național de Artă, cel mai important muzeu de artă din România. În patrimoniul său se află una dintre cele mai mari colecții de picturi din țară. Vizitarea muzeului a însemnat și o călătorie în trecutul istoric. Atmosfera este învăluită într-un aer regal.
Modul în care am aprofundat lecția despre Memorialul de călătorie m-a făcut să mă simt cum probabil s-a simțit Liviu Rebreanu în „Metropole. Paris. 1927.”