Am păşit pentru prima dată într-o sală de clasă, cu un catalog în mână, acum…doisprezece ani! Da, e destul de mult de-atunci şi totuşi, parcă mai ieri s-a întâmplat. Timpul petrecut cu elevii claselor I-IV, imediat după ce am terminat Şcoala Normală “Elena-Cuza”, cu specializarea învăţător-educatoare, a reprezentat pentru mine o experienţă foarte frumoasă. Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine, secţia engleză-română, în cadrul Universităţii “Spiru Haret” nu m-a convins să-mi schimb nivelul de activitate, deşi am predat limba engleză şi la ciclul gimnazial. Şi, fiind o fire ambiţioasă, nu m-am oprit aici. Pregătirea mea profesională a fost completată, de-a lungul celor doisprezece ani de activitate, cu multe cursuri de formare. “Ora de consiliere şi orientare şcolară”, “Managementul clasei”, “Metode experienţiale”, “Evaluarea”, “Educaţie economică şi civică”, “Conflicte şi negociere” şi, nu în ultimul rând, cursul de “Manager Resurse Umane” sunt doar câteva din cele mai importante perfecţionări la care am luat parte.

Gradul didactic I obţinut în anul 2008 cu nota 10 a confirmat că profesia pe care am ales-o este cea care mă reprezintă cu adevărat şi, totodată, m-a încurajat să desfăşor şi pe viitor aceeaşi activitate în mijlocul copiilor, activitate care, la finalul fiecărui an şcolar, mi-a oferit satisfacţia de care aveam nevoie.

Nu trebuie omis nici faptul că am organizat şi coordonat mai multe activităţi din cadrul unor parteneriate educaţionale cu alte instituţii de învăţământ şi nu numai, cu scopul de a le oferi copiilor, într-o altă manieră decât cea de la clasă, o cultură vastă despre ceea ce înseamnă educaţie şi valori.
 

Mă găsesc o persoană îndrăgostită permanent de profesia de dascăl, pe care o îmbrăţişez de 6 ani. A fi dascăl poate deveni o povară atunci când devine obligaţie, dar  nu pentru cine adaugă pasiune şi creativitate pentru ei… COPIII. Este o profesie ce m-a îndemnat să o cunosc printr-o formare pedagogică iniţială temeinică la Colegiul Naţional “Elena Cuza” şi să aprofundez prin cercetări ştiinţifice, documentari, prezentări şi dezbateri de actualitate în concordanţă cu cerinţele actuale ale societăţii româneşti şi europene în Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei, precum şi Masterat.

Imi propun apropierea, implicarea şi îndrumarea permanentă a copiilor în parcurgerea propriului proces instructiv-educativ, prin formarea şi dezvoltarea capacităţii de exprimare liberă. Pentru a concretiza aceste idei măreţe, Scoala IOANID, vine în întâmpinarea nevoilor viitorilor elevi cu un spaţiu educaţional la cele mai înalte standarde, unde orice princhindel/şcolărel ar fi mândru să îi treacă pragul.
 

Numele meu este Irene Popa-Scurtu. Din toamna anului 2011, m-am alăturat colectivului de profesori pentru învăţămăntul primar de la Şcoala Ioanid. De-a lungul celor doisprezece ani de experienţă ca pedagog, am învăţat o parte din lecţiile vieţii de educator:

• lecţia răbdării – a avea răbdare ca sufletele şi minţile copiilor să se deschidă către un alt om mare, altul decât dragii de acasă;
• lecţia credinţei – a crede că ceea ce nu a fost înţeles astăzi, va fi înţeles mâine;
• lecţia bucuriei – a te bucura de fiecare reuşită;
• lecţia dăruirii – a dărui un zâmbet, o încurajare, un sfat, o laudă, o dojană, încredere şi optimism;
• lecţia învăţării autentice – a-i învăţa pe ceilalţi, te ajută să reflectezi asupra reuşitele şi nereuşitele proprii; te ajută să înveţi despre tine, să lărgeşti orizonturile autocunoaşterii.

Toate aceste cunoştinţe pe care le fixez şi aprofundez an de an, elev de elev, îmi reamintesc motivele pentru care am ales calea învăţământului. Îmi place să mă joc şi să mă bucur alături de copii, îmi place să am “fluturi în stomac“ înainte de concursurile şcolare, îmi place să  “mă lupt“ cu problemele de matematică, îmi place să citesc şi să descopăr înţelesurile ascunse în cărţi, îmi place să am parteneri în învăţare (copiii) şi în educaţie (părinţii), îmi place să educ comportamente şi să formez OAMENI – îmi plac lucrurile GRELE.

Cred într-o educaţie aleasă, într-o educaţie altfel. Am regăsit acest crez în misiunea Şcolii Ioanid şi în demersul didactic al noilor mele colege. Mă alătur lor cu dorinţa de a continua munca educatorilor de la Grădiniţa Ioanid şi de a forma elevi interesaţi să afle lucruri noi, să progreseze în fiecare zi, să întrebe şi să afle răspunsuri, elevi încrezători în forţele proprii. Aştept cu nerăbdare să descoperim împreună lucruri noi despre lume, despre oamenii din jurul nostru, despre noi înşine.